„Cineva pe lume are nevoie de mine/ dragostea mea dacă ai nevoie de mine/ o dragostea mea dacă ai nevoie de mine/ gîndește-te la mine/ în spațiul cel mai umilit” (Virgil Mazilescu)
Îl înțeleg pe Nero. Să dea foc orașului unde a iubit o femeie
adulterin, cu gura lui de tiran și cu piciorul în stomac.
Pe Sabinia a întîlnit-o nu departe de Coloseum,
eu pe tine lîngă Ateneu.
Să nu mai rămînă din el decît o siluetă palidă cu cearcăne.
”
O să fug în orașul Alexandria unde n-ai pășit pe nicio stradă,
O să închiriez o cameră de hotel și pe tavan voi proiecta un film mut
prea puțin conștientă. ce căldură, ce convulsii.
De la marginea orașului voi crede că cineva cîntă la saxofon
iar în gînd un vers din Mazilescu și o voce răgușită a nu știu cui
„patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum”
o noapte lungă întinsă pe spate în cămașa de noapte albă
viața din mine crește, vii spre mine.
de la marginea orașului Alexandria cineva cîntă la saxofon.
“
Secundele spînzuratului dintre momentul când scaunul îi dispare de sub picioare
și pînă cînd își dă duhul. Atunci își dă seama că ar mai fi avut pentru ce.
Pe spătarul scaunului își așază haina moașele și bocitoarele.
Supraveghează înființarea și colapsul.
Și ah, durează o viață și-un suflet secundele acelea
colecționarul de cerneală a distilat buze de femei tinere care și-au închis ferestrele în luna mai.
Secundele se colorează în roșu.
Nu e nimic roșu în orașul Alexandria, liniștea e fumurie iar pereții galbeni
vîntul mai palid și mai vînăt dimineața tușește ca după o boală din care abia își revine
te-am sărutat și m-au înțeles animalele sălbatice.
”
Vei veni iar la ușa mea ca după o lungă călătorie
poate vei purta tricoul albastru
mai ții minte tricoul albastru și vara aceea spaniolă
unele lucruri au o combustie internă auzim mașinile pe stradă
cădem mînă peste suflet și un piept mare sare din ființă în decor.
m-am ghemuit în colțul camerei de hotel ca un copil pedepsit pe drept,
m-am ghemuit lîngă un castan bătrîn pe timp de ploaie
și ghemuită mă vei găsi într-o altă dimineață în brațele tale
te vei întreba cum am ajuns acolo
dar asta deja nu mai depinde de noi dragostea mea.
