una cîte una am aruncat pe geam toate jucăriile
de undeva de lîngă dulap mistrețul rînjește, de colții lui atîrnă fîșii
de tinerețe de amintire a unei fericiri scunde și cuminți de carne plăpîndă de copilărie
nu se mai moare de bătrînețe
ne-au crescut tumori maligne pe limbă, pe linia inimii și pe suflet
(zic unii că ar exista și că ar dansa femeile în jurul lui ca bacantele
să îl ademenească printre oameni)
de tristețe și de singurătate banal și fără a atrage prea mult atenția.
geniștii au constatat erori în mecanism
inima se pulverizează
și plouă mai des de la o vreme cineva vrea să ascundă locul crimei să-l spele
cineva acolo sus e un dezertor
pe malul styxului ne tragem răsuflarea ca după un război
o armată de oameni alergînd prin lume în căutarea unui adversar
sau a cuiva pe care să-l iubească
aici ar putea fi un cîmp cu focuri mari o vioară o țigancă dansînd
și vechea limbă alea jacta est
un joc niciodată terminat.
