Râuri pe umeri, umeri în râu

Privirea ta cuprinde tipul acela de melancolie

A unei femei care şi-a pierdut zâmbetul într-un accident.

Te-a aruncat un cal în mijlocul unui câmp de maci,

A adormit de la opiul din aer şi de la părul tău

Care se prelingea printre flori

Transformându-se în chei Sol.

Pământul se deschidea împletit cu lapte roşu,

Lapte de maci şi de ochi verzi.

Tu eşti o femeie ca un pion de la şahul chinezesc,

Oricât încerc, nu reuşesc să te deschid

Să port în piept pana colorată din interiorul pieptului tău.

Tu eşti o femeie ca bilele de sticlă pe care le-am dezgropat

Din nisipul de la Eforie Sud într-o vară când nu ştiam să înot

Şi n-am ştiut cine le-a pus acolo sau de ce şi le-am pierdut şi eu apoi

Poate le-a găsit altcineva şi le-a aruncat într-un râu

Care le-a purtat în burtă de peşte într-un altul,

Până în mare, într-o mare cu valuri de sticlă

Care se izbesc de mal necontenit, de o plajă cu cioburi

Pentru cei care uită că mai există o lume în afara visului.

Tu eşti o femeie de plastilină şi te transformi

În păsări şi în cai albaştri.

Sunt aici să alung toţi ţântarii care se aşază pe umerii tăi.

Advertisements
This entry was posted in poesis. Bookmark the permalink.

4 Responses to Râuri pe umeri, umeri în râu

  1. Femeia de plastilina plange! Isi pune pantofii si alearga spre tine. Primeste-ma in bratele tale si tine-ma strans! E bine acolo. Este fericita pentru ca nu ii judeci tristetea.

  2. Tasha says:

    Frumos..

  3. Ligia Keşişian says:

    Arabela, cuvintele mă limitează…
    Mulţumesc, doamna Tasha, mă bucur că v-a fost pe plac poemul, să aveţi o zi frumoasă!

  4. radu ianu says:

    are ceva delicat textul asta, imi place mai ales modul tau restrospectiv de a reveni la clipe si episoade din trecut pentru a te ancora in prezent, viitorul e pus sub stergere mi se pare – de fapt esti acolo sa alungi tristetea de pe umerii ei si asta pt ca privirea ei cuprinde tipul acela de melancolie 🙂 mi-ar placea sa citesc un poem care pleaca de la versurile astea: “Privirea ta cuprinde tipul acela de melancolie / A unei femei care şi-a pierdut zâmbetul într-un accident” si continua pe aceeasi linie cu unele trimiteri in cotidian sau viitorul imediat…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s