Era iarnă, erai palid

Dacă stau cu fața în jos se vede marea se vede livada înlăcrimată cum tace.
un stol de păsări se lovește de parbriz au murit cel puțin cinci îmi spui
dar le așteaptă o lume mai bună le așteaptă fericirea aceea
frumos colorată, de Cinemascope.
tu ești fericită?
am visat de multe ori noaptea că voi fi mamă
cuibul cald din pântec și senzația de teamă
mă îmbrățișau străinii, îmi dădeau o cană cu lapte
și nu auzeam nimic din ce spuneau —
noi nu rămânem moștenire nimănui.
iar toate duminicile mi le-am luat înapoi
rămăseseră singure pe lume într-un demult târziu și vechi.
într-o iarnă când deveneam străvezie
într-o primăvară când nu mai înțelegeam nici poezia nici materia vie.

Acum strig că sunt mamă și sunt mamă și tu nu știi,
dar înțeleg atât de bine toată ninsoarea asta care cade cutremurându-se.

PabloPicasso-La-Vie-1903

Advertisements
This entry was posted in poem. Bookmark the permalink.

3 Responses to Era iarnă, erai palid

  1. R.I. says:

    Intr-o lume in care tu mama, sangele tau, fierbe in palma fiecarei femei si frunzele tale mama mangaie fiecare uter, in lumea asta tu trebuie sa te aperi, sa ai grija sa nu cazi, sa-ti mentii echilibrul, sa nu uiti sa iubesti.

  2. Hey, te pricepi si te joci foarte frumos cu literele!

  3. Dar ce-i cu tabloul ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s