Category Archives: Tango

(…) – Alo, eu sunt! – Bună ziua, aş dori să vorbesc cu.. Cu cine vroiam să vorbesc? Habar n-aveam cum o cheamă. Ce puteam să fac, să o etichetez? Să-i spun că aş dori să discut cu domnişoara cu … Continue reading →

(…) De ce iubim pokerul? Sau de ce îl urâm? Pentru că ne permite ce viaţa în sine nu poate. Sau nu putem noi, din nimicnicie ori laşitate.. schimb trei cărţi.. dacă joci cu toate cărţile din pachet, s-ar putea … Continue reading →

(…) Mi-a scris numărul ei de telefon pe o bucăţică de carton din  interiorul pachetului de ţigări şi mi l-a strecurat în buzunar în timp ce dormeam în tren. Nu mi-a spus, şi dacă Nicoleta, femeia de la curăţatorie, pe … Continue reading →

(…) Săruturile ei erau ca desenele acelea pe care le mâzgâleam cu toate degetele mâinii, sau uneori doar cu arătătorul, pe cabina de duş aburită. La fel de efemere, dar rămase împietrite pe sticlă până la curăţenia de toamnă. Atâtea … Continue reading →

…   Şi dacă ţi-aş spune într-o zi că vreau să te sorb cu un pai, adânc, în străfundul măruntaielor până fac ulcer, până fac cancer de la sânul tău mai vătămător decât orice tumoare, că aş face chimioterapie o viaţă … Continue reading →

… Am cunoscut-o într-o gară.. ne-am întors de la mare cu acelaşi personal antic, dar nu ne-am zărit decât la destinaţie.. una provizorie, în orice caz, pentru că mai aveam un tren de prins. Blestemasem momentul în care am aflat … Continue reading →

…  Mă simţeam ca un voyeour fără scrupule, vicios şi fetişist. O priveam cum se uneşte cu peretele, cum o poseda pe la spate prin pori, cum culorile îi provocau orgasme nebănuite. Gemeau amândoi prin corzile mele vocale. Se dăruia … Continue reading →

…  Ochii ei verzi contrastau decadent cu pleoapele mângâiate geometric de un arătător albastru, umerii ei înălţaţi în piruete portocalii cu irizaţii aproape verzi din unirea celor două culori, din unirea noastră. Gleznele ei fremătau sălbatic înlănţuite de şoldurile mele … Continue reading →

… spunându-i că e o mâncare atât de delicioasă, că mi-e şi milă să o mănânc.. Ne certasem trei zile în legătură cu ce aveam să facem în acea ultimă zi de concediu, ce coincidea fraudulos cu ultima zi de … Continue reading →

Încetase demult să fie pentru mine doar o fiinţă omenească..aproape că nici nu-mi amintesc cum arată ochii ei, încercând mereu să privesc în spatele lor, în sufletul ei învelit cu o iscusită grijă în piele bronzată, în mătăsuri lila, în … Continue reading →

A făcut întâi un pas.. i-am zărit glezna subţire.. mi-o puteam imagina oricum vroiam, îmbrăcată sau nu.. mi-ar fi plăcut să poarte rochia lila pe care şi-o cumpărase în după amiaza aceea fierbinte, în care nu mai suporta încătuşarea blugilor.. … Continue reading →